◄Inapoi   

 

Nimeni nu neagă rolul amenzilor de circulaţie dar, în acelaşi timp, majoritatea conducătorilor auto ar dori ca acestea să fie moderate adică, adaptate la conţinutul portofelului celor mulţi. În esenţă, ar fi bine, să fie împăcată capra cu varza! Desigur că este vorba şi de portofelul mai mult sau mai puţin plin al fiecăruia. Însă, această dorinţă pentru amenzi mici, simbolice, mai are şi o alta faţetă. Undeva, în subconştientul celor cu experienţă în conducerea unui vehicul, s-a cuibărit şi sentimentul vinovaţiei. Acest sentiment apare din inconsistenţa unor atitudini de civism rutier, din neconsolidarea credinţei că normele rutiere trebuie respectate firesc, de bunavoie şi  pe deplin acceptate. Nici unuia dintre noi nu-i sunt străine gânduri ca: “de ce să-mi pun centura”, “pietonul acela este destul de departe”, “Nu-i nimic dacă o parchez aici, stau doar 5 minute!” sau, şi mai rău la unii “o bere, ce mare lucru!” sau “pentru mine 100 Km/h este doar o viteză de croazieră”.

 

Greşeli mici, greşeli mari! Fiecare dintre noi le facem şi ceea ce este mai grav, de cele mai multe ori în mod conştient, voit. De aceea orice creştere de amendă, ne supără pentru că ştim dinainte că vom greşi. Tot noi ne autojustificăm comportamentul greşit: “tot timpul am avut sub control situaţia…”

   

Nimic mai fals! Evenimentele de zi cu zi o demonstrează. Riscul de accident la 100 Km parcurşi este în România de şapte ori mai mare decât în Olanda. Din păcate trebuie să acceptăm amenzile mari pentru că modul cum înţelege fiecare să respecte legea, fac ca acestea sa fie, deocamdată, modalitatea cea mai directă şi eficientă de a se diminua riscul de a fi implicat involuntar şi nevinovat într-un accident rutier. Dacă comportamentul şoferului este echilibrat, preventiv şi în consens cu normele rutiere amenda se transformă într-o barieră care îl poate apăra de cei incorecţi, agresivi, iresponsabili. Şi, mai mult ca sigur, îi va apăra viaţa.

 

De unde proverbul:

 

“PEDEAPSA LA CEL NEBUN, CA DOCTORIA LA CEL BOLNAV”